Ciudat este ca numai suport pe nimeni..nu vreau sa vorbesc cu nimeni..ma enervez foarte repede..si am impresia ca toti au ceva cu mine.Nu stiu ce inseamna asta,dar,nu cred ca e bine.Nu vreau sa vad pe nimeni insa in acelasi timp am nevoie doar de o singura persoana.Aceasta persoana este cea care ma poate ajuta si care ma poate intelege in momentul de fata.Am nevoie de "EL"..vreau sa'i simt caldura trupului..sa'i simt respiratia pe gatul meu..vreau ca buzele lui fierbinti sa le atinga pe ale mele..vreau sa ma stranga in brate si sa nu'mi mai dea drumul niciodata(eronat)..vreau sa ma i'a de mana si sa'mi spuna ca v'a fii bine.Nu ca nu ar face toate aceste chestii...dar acum am nevoie de toate astea mai mult ca niciodata.Il iubesc..pentru ca este doar al meu..il iubesc pentru ca imi zambeste de fiecare data..il iubesc pentru ca ma iarta cand gresesc..il iubesc pentru ca stie cum sa ma calmeze(cand am cele mai mari crize de nervi)..il iubesc pentru ca stie cum sa se poarte..il iubesc pentru ca nu are ticuri scarboase..il iubesc pentru ca inainte de asta mi'a fost un bun prieten...Il iubesc pentru ca il iubesc.
Multe persoane mi'au spus si mi'au reprosat ca m'am schimbat,ca numai sunt cum eram inainte..ca sunt mult mai irascibila..numai sunt asa comunicativa.[B] mi'a spus ca "seman cu o femeie de 40 de ani maritata cu copii acasa care este molestata de sot"!..
Ok...aiurea..
Intradevar m'am schimbat..dar imi este mult mai bine asa.Nu am ce sa fac.Acum "prietenii" daca vor sa ma accepte asa cum sunt acum..este ok..daca nu La Revedere.Nu v'a pot tine langa mine daca voi nu vreti chestia asta.Daca voi v'a schimbati parerea despre mine de la o zi la alta..doar ca azi azi nu sunt cum am fost ieri...este strict problema voastra.
Din cate stiu eu..un prieten il accepti asa cum este si cu bune si cu rele.Nu incepi sa'l critici si sa'i reprosezi faptul ca s'a schimbat.E normal...este o chestie firesca....Nimeni nu ramane la fel cu trecerea timpului.
Vreau sa treaca mai repede timpul asta sa i'au vacanta aia de 3 luni ca numai suport toata aceasta "aglomeratie" a devenit o rutina.."ma trezesc..plec la scoala..vin de la scoala..uneori ies..alte ori nu..dorm..a 2 a zi iar.." si tot asa.M'am saturat vreau sa fac altceva.Urasc faptul ca dupa un timp ma obisnuiesc cu toate astea..si nu'mi place..dar trebuie sa ma conformez..cu asa numita "adaptare" la viata de zi cu zi.
Mi'e dor de copilarie....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu