Acum ma simt foarte singura ceea ce este adevarat.Am fost parasita de toti si de toate..chiar si de soarta.Am fost lasata in mijlocul pustiului,in mijlocul desertului.Mi'as fi dorit sa cad in groapa nemuririi pentru ca acolo nu mi'ar fi lipsit nimic.decat indispensabila iubire fara de care nu poti trai.Mi'e dor de cei din copilarie care m'au facut sa rad si sa plang cu care am ramas mereu impreuna,dar in acelasi timp singura.Singuratatea se agata de persoanele naive,parasite si lipsite de iubire.
Ma simt de parca as fi murit de 2 ori,traiesc intr'o totala ceata,sunt confuza.Ma pierd printre dunele de nisip,ratacesc ca o naluca.Vantul bate agale ridicand fire de nisip pe sus si apoi cazand pe lacomul taram fara margini..ce inghite orice speranta de viata de care te'ai fii agatat sperand la o viata mai buna.
Soarele arzator acopera desertul trist si neinduplecator.Te doboara,te omoara,te lesina si te zboaa peste intunericul inselator si greu.Te amageste pana te aduce la disperare si te face sa spui cuvinte fara rost,cuvinte triste,cuvinte aruncate'n van.
Totul nu are rost,e de neinteles,e trist,e frig,e greu,dar in acelsi timp pare a fi foarte usor,de dus aceasta povara.Arsita soarelui e mai puternica decat credinta,responsabilitatea,demnitatea si orgoliul fara de care nu te simti om.Totul este foarte diferit.Nu este ca viata care te i'a de piept,care te tranteste,te ajuta,te ridica si isi cere iertare pentru greselile de care NU se simte vinovata.Ea te face sa recunosti ca intradevar esti pierdut,ca nu ai scapare de singuratate,ca nu ai nici un Dumnezeu.Trebuie sa recunosti,in astfel de momente ai fost parasit de soarta,de toti.Dar nu uita ca viata are doua drumuri:unul bun si unul rau.
Iar atunci cand l'ai strabatut pe cel rau de la un capat la celalalt si ai cunoscut fiecare coltisor inseamna ca numai ai ce cauta pe taramurile tristetii si indiferentei.Atunci e de inteles ca trebuie sa incerci si celalat drum in cautarea unei sperante.
Pe acest drum trebuie sa intelegi ca daca nu lupti pentru ceea ce'ti doresti nu meriti sa fii pe calea cea buna.In joc este viata ta,ce atarna de un fir de nisip.Asternut cu usurinta de vantul molatec pe dunele triste de nisip.Esti terminat nu ai scapare doar un trop de speranta te va ajuta sa crezi,sa'ti imaginezi macar pentru o secunda ca va veni cineva dupa tine.Dar te inseli,pentru ca nimeni si nimic nu face ceva bun in schimbul unui nimic,pentru o persoana ca tine.In mijlocul pustiului stai singur dar in acelasi timp cu cineva.Adierea vantului iti tine companie alaturi de razele jucause si sclipitoare ale soarelui.Dar totusi nu te da batut pentru ca speranta moare ultima.Nu strica sa incerci.Nu strica sa aspiri la o viata mai buna alturi de cine vrei de cine poti si de cine te incumeti sa'ti petreci o parte din viata.
Ajtate'te ca sa te ajuti,ajutandu'te si agatandu'te de o viata mai buna,atunci,numai atunci,vei iesi invingator.Asta este cea mai buna cale de iesire spre viata pe care ai visat'o dintotdeauna.In felul acesta vei scapa si te vei tine de mana cu reusita si dand cu piciorul tuturor greutatilor din trecut.Viata ta a fost nepretuita de persoane care ti'au vrut binele sau raul care au stiut sa te intristeze sau sa te faca fericit.
ACelor persoane trebuie sa le multumesti mai mult sau mai putin pentru tot ce ti'au dat sau din potriva ti'au luat.Spre binele tau cere putere de a schimba lumea pentru tine si pentru ceilalti si vei vedea ca va fi bine pentru toti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu