Uneori urasc faptul ca am o imaginatie bogata.Tot timpul trebuie ca numai o singura fraza sa ma duca pe un taram al nesigurantei...tot timpul trebuie sa'mi imaginez tot felul de lucruri oribile pornind chiar si de la un cuvat..o propozitie.Urasc acele momente.Imi spun mereu ca trebuie sa ma opresc din vizualizarea acelor imagini socante.Nu este vina mea..am inceput sa fiu prea pesimista decat e cazul si nu ma ajuta cu absolut nimic..din contra...gandurile astea ma omoara pe zi ce trece.Ma distrug...nu ma pot gandi la nimic fara sa vizualizez...Nu vreau sa cred ca ma transform intr'un monstru.Nu vreau sa cred ca incet incet ma distrug pe mine...
Numai sunt fata de alta data...Cei drept am mai crescut..dar inca mai tanjesc dupa anii ce au trecut pe langa mine fara sa'mi dau seama...Vreau sa fiu iarasi copil...sa nu am toate aceste sentimente..sa nu ma gandesc oare ce voi face maine..Sa numai fie nici o urma de indoiala in sufletul meu..sa nu ma mai agit atat...sa nu'mi pese de nimeni si nimic..sa fiu doar eu in lumea mea.!Sa numai fiu nevoita sa zambesc fortat..sa nu'mi mai ascund ura pentru anumite persoane...sa nu mai mai prefac ca sunt de acord cu ele...sa numai stau in preajma persoanelor care'mi fac rau.
Vreau sa fiu singura.Nu ma simt chiar asa de bine...In capul meu sunt 1000 de ganduri...1000 de imagini...
Life sucks!