M-am intrebat de atatea ori de ce suntem inconjurati de atata falsitate, de oameni fara coloana vertebrala care demonstreaza ca n-au pic de valoare? Ce-i determina pe cei mai multi dintre indivizi sa se transforme in adevarate lichele? Sa fie de vina saracia materiala sau saracia cu duhul? Dupa parerea mea, saracia materiala poate fi combatuta in timp, insa, daca esti sarac cu duhul, asa mori. Din incercarea disperata de a se carpi pe ici, pe colo, omul sarac cu duhul recurge la niste metode de-a dreptul uluitoare. Ma uit in jurul meu si raman siderata, vazand atatia oameni fara constiinta. Cum au reusit o viata intreaga sa traiasca in ignoranta, cum de nu si-au privit pana acum sufletul in oglinda, oare cum au curajul sa se uite la altcineva inainte de a se uita la propria persoana?
Consider ca genul acesta de indivizi sunt foarte slabi, cauta cu disperare sa gaseasca ponoase altor persoane pentru a se ridica ei. Asta denota ca nu sunt suficient de inteligenti sa ajunga sus in baza propriilor lor idei. De fapt, nici nu cred ca ar avea idei proprii. Toata viata si-o petrec incercand sa copieze pe altii, incercand sa ajunga altcineva decat sunt ei in realitate… NISTE NIMICURI. Mentalitatea lor functioneaza pe principiul „Prostul nu e prost destul pana nu e si fudul”, mai exact mediocritatea ii inconjoara, insa au pretentii de mari destepti. In esenta, sunt doar niste anonimi, manati de invidie, de lipsa de incredere in propriile forte care cauta printre cele mai neortodoxe si infecte metode sa se faca remarcati.
Vor sfarsi prin a avea sufletul macinat de invidie, de incompetenta, de lasitate. Va veni o zi in care toata lumea ii va eticheta, transformandu-se in niste adevarate gunoaie… ceea ce, de fapt, sunt in realitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu